Dulce e melodia ce ne poartă din nou deasupra meleagurilor noastre iubite.

Dulci sînt amintirile pe care le învie naiul Maestrului Moscovici.

Și dulci chiar și lacrimile care îți răsar acum în colțul ochilor, mici mărgăritare în care lucește soarele verilor de altădată. Unde-s amiezele copilăriei? Unde e foșnetul livezilor încărcate cu roade? Unde sunt rîsetele copiilor cu care alergai pe dealuri cât era ziua de lungă?

Sînt toate aici, unde au fost dintotdeauna. În inima ta.

Lasă sufletul să-și deschidă aripile, ia cu tine amintirile și hai împreună către tot ce-i frumos în jurul tău. Spre oamenii buni, spre plaiurile frumoase, spre ziua de mîine!

Să bată Inima Moldovei!