INSULA GILI AIR – UN PARADIS PENTRU CEI INIŢIAŢI (FOTO)

03.06.2012
Foto: greenworld.ru

În călătoria noastră prin Indonezia, un punct de destinaţie obligatoriu a fost răsfăţul de o săptămînă pe o insulă mică. Şi un astfel de loc s-a găsit. În imediata apropiere de Lombok se situează grupul de insule Gili Islands: Gili Trawangan, Gili Meno şi Gili Air. Primul este considerat prea zgomotos, al doilea – prea liniştit, al treia – mijloc de aur, deşi este cel mai aproape de insula-mamă.


Cîndva, insuliţa se numea Pulau Kassik, apoi Pulau Cupak, Pulau Aer. Gili Air este ultima denumire. În general, Gili în dialectul local Sasak, înseamnă ”insulă mică”, în timp ce în limba indoneziană toate insulele sînt numite Pulau. Interesant este că ”Air” înseamnă ”apă”, şi nu aer, aşa cum s-ar putea crede.


Mica insulă acvatică se aseamănă cu o inimă, avînd lăţimea de aproape 1,5 km şi lungimea – peste 1,5 km. Dacă ieşi pe coasta neagră presărată cu corali şi mergi de-a lungul oceanului, peste o oră te pomenești în punctul de plecare.


Dar pe insulă n-a avut cine se plimba pînă în 1850, cînd din sudul insulei Sulawesi, sub presiunea colonizatorilor, au venit aici opt familii. O familie, din motive demult uitate, a părăsit Gili Air, iar cei rămaşi au început să se ocupe de pescuit şi de agricultură. Şi atît de eficient, că în prezent populaţia a crescut pînă la 1300 de locuitori, 90% din ei fiind o familie. Copiii de astăzi sînt doar a şaptea generaţie a primilor exploratori.


Aici, ca şi în cea mai mare parte a Indoneziei, se practică Islamul. Dar, se poate spune, fără fanatism. Sînt moschei, însă pe departe de a fi arhipline. Este permisă poligamia, dar majoritatea bărbaților preferă să se mulțumească cu o singură soție. Într-o familie medie cresc doi copii. Din anul 1960 funcţionează o şcoală primară, iar în 2000 a fost deschisă şi una medie. Dar de un medic personal încă nu dispun, astfel încît uneori se poate întîmpla ca copiii să se nască în barcă.


Pe insula Gili Air există mai multe cimitire mici, dar mulţi preferă să utilizeze pentru înmormîntare gradina de lîngă casă. Cei decedaţi sînt pomeniţi peste 9 şi 44 de zile. Mai marele insulei este ales o dată la cinci ani. Din 1982, turismul se dezvoltă activ, oferind insulei fluxul principal de capital. Dar dacă anterior vizitele erau de o zi, acum sînt locuri pentru cazare, unde se poate sta mai mult.


În centrul insulei este amenajată o groapă pentru deşeuri organice, obiectele de plastic însă locuitorii le adună la domiciliu, apoi le predau pe continent. În prezent se duc negocieri privind centralizarea acestui proces. Cu energie electrică locuitorii sînt asigurați de către o centrală electrică cu motoare Diesel. Aflîndu-se într-un loc retras, zgomotul ei este auzit doar în cîteva case din apropiere. Prin toată insula sînt instalate becuri eficiente energetic, astfel încît capacitatea centralei, cu greu, dar acoperă toate necesitățile. Există ape freatice, însă gustul lor este sărat şi, de aceea, un o cantitate mare de apă dulce se aduce din Lombok. Tot de acolo se aduce şi orezul. Legumele și fructele sînt cultivate chiar aici, locuitorii cresc vite şi prind peşte. Aşa şi trăiesc.


Aici nu există nici asfalt, nici maşini. Principalele mijloace de transport sînt bicicleta şi căruţa cu măgar sau cal. Nu există poliţie, astfel încît un călător curajos, dacă doreşte, poate găsi şi gusta un coctail din ciuperci magice, colectate în locurile retrase de pe insulă. Gili Air oferă o vedere minunată spre Lombok cu vulcanul activ Gunung Rinjani, care atinge înălțimea de aproape patru mii de metri.


Aceste date le-a împărtăşit Saepudin sau, pur şi simplu, Din – ”cel mai băştinaş” locuitor al insulei, proprietarul unui restaurant confortabil în centrul satului Warung Gili şi stră-strănepotul unuia dintre colonişti. Anume fiica lui studiază în prezent medicina ca apoi să devină medicul insulei.


Sursa: greenword.ru

Publică un comentariu nou

CAPTCHA
Vă rugăm să răspundeţi la întrebare pentru a evita SPAM-ul
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.