" Vă va fi greu. Mult prea greu, înfricoșător! Imaginați-vă cît de rău vă va fi și înmulțiţi cu o sută. Veți pierde totul. Statutul, locul de muncă, casa, prietenii. Totul în jurul dvs. va fi şubred şi se va clătina, veţi pluti într-o ceaţă densă și veţi simţi mirosuri care vă sînt străine.

În apartamentele închiriate – un miros neplăcut, străin, iar în urechi o să vă sune o limbă străină şi intonaţiile acesteia. Vă va enerva totul, chiar şi vremea. Oricare ar fi.

Și oamenii. Aceşti oameni străini care vă privesc, credeţi dvs. cu milă și indulgenţă, vă înfurie rău. Și vi se va părea că nu are nevoie nimeni de dvs. Că sînteţi singur, că în jurul dvs. este un vid și că nu aveţi cu ce îl umple.

De diploma dvs. nu va avea nimeni nevoie. Din nou totul de la zero. Poate chiar totul va trebui schimbat.

Va fi totul așa cum este descris în literatura de specialitate. Și coşul pentru piaţă şi această casă, care nu ştie că este a dvs. ca spitalul sau cazarma.

Și căutările umilitoare a unui loc de muncă. Şi da, este posibil să nu găsiţi de lucru pe profesie şi că va trebui să deprindeţi o nouă profesie. Și limba din cauza căreia vi se face negru înaintea ochilor. Deoarece este imposibil să înveţi ceea ce este imposibil de citit. Acestea nu-s litere, ci... Şi această caniculă ...

Sărbători, obiceiuri și caracteristici culturale ale comunităților despre care este atît de interesant de citit și alături cu care e atît de greu de trăit...

Dacă n-o să aveţi noroc, atunci copiii vor fi supăraţi pe dvs. că i-aţi adus aici. Pentru ei este chiar mai greu, decît pentru dvs.. Dvs.ştiţi din ce cauză aţi plecat, ei – nu. Pentru ei acesta este capriciul dvs., din cauza căruia lumea lor cunoscută şi stabilă s-a transformat într-o junglă periculoasă.

Dacă veţi avea noroc, ei se vor putea înscrie în noua lume cu o astfel de viteză, pe care dvs. nici nu aţi visat-o.

Iar apoi laun moment dat, literele necunoscute și înfricoșătoare se vor aşeza în cuvinte și veţi putea citi prima inscripţie de pe panou, ca mai apoi obsesiv, cu încăpăținarea unui maniac, să le citiţi pe toate la rînd.

Iar cuvintele se vorlega în propoziţii şi veţi rosti această primă propoziţie, iar încă peste o perioadă de timp veţi începe să înțelegeţi, cel puțin, parțial, ceea ce vi se spune, ba chiar să şi răspundeţi. Iar drept răspuns veţi constata cu uimire că sînteţi înţeles.

Lumeava încetini un pic din mişcarea sa și va deveni mai clară.

Sărbătorile localevor fi şi ale dvs. Cîntecul în această limbă va deveni brusc clar și veţi începe să-l îngînaţi încet, atunci cînd o să-l auziţi.

Apoi, veţi avea un post de lucru. Oricare. Și cont bancar pe care vă va fi transferat salariul. Oricare. Nimic nu ne leagă atît de mult de loc, cît contul bancar.

Șiapartamentul închiriat va deveni al dvs., cel puțin, temporar, și da, înainte vă aşteaptă încă sute de mutări, dar dvs. știţi deja unde doriți să vă mutați, și nu ghiciţi la întîmplare pe hartă destinaţia. Iar apoi va apare şi apartamentul dvs. Sau nu va apărea. Jumătate din oamenii lumii locuiesc în apartamente închiriate și nu e nimic.

Şi veţi avea un post de lucru. Important este să nu vă opriţi, să căutaţi, să vă doriţi şi să învăţaţi. Ei bine, așa cum ne-a fost lăsat testament ... Și să nu renunţaţi. Și nu vă uitaţi înapoi.

Și vor apăreaprieteni. Mulţi prieteni. Noul loc de muncă vă va oferi noi întîlniri. Nu renunțaţi la ele, nu vă ascundeţi în propria cochilie. Acesta este un cadou pentru dvs. de la soartă, cu care odată ce v-aţi schimbat locul de trai, intraţi într-o relație specială, acum sînteţi pe picior de egalitate cu ea!

Veți merge în ospeţie într-acolo de unde aţi venit, vă veţi întîlni cu vechii prieteni, ei vă vor spune că aveţi accent, veţi comunica drăguț și doar apoi vă veţi da seama, cît de mult v-aţi schimbat. Și se poate întîmpla că nu veţi avea nimic de discutat cu ei sau că nu vă veţi înţelege unul pe altul. Pur şi simplu plecînd, aţi închis această ușa și aţi devenit o altă persoană, absorbind, împreună cu limba intonațiile, mirosurile, obiceiurile și cum se spune mentalitatea noului dvs. loc de trai. Iar ei au rămas acolo. Nu e nimic în neregulă cu asta. Se întîmplă.

Nostalgia? Aceasta vă poate copleşi, astfel încît vă veţi simţi fizic rău. Acolo totul e al dvs. – de la oraşul dezolant pînă la limbă. Aici – marea și cerul senin și totul este străin. Și tufişul, acest arbust de scoruș. Să-l ia naiba! Acest lucru trece. Uneori, este suficientă o călătorie la baştină și vi se va lua totul ca cu mînă. O să amintiţi deodată de ce aţi plecat și nu vă va rămîne nimic altceva, decît să vă bucuraţi că v-aţi decis să plecaţi. Uneori este nevoie doar de timp.

Cineva are nevoie de un an, altcineva de doi, cineva de zece că să se simtă ca acasă la locul nou. Dar va veni, cu siguranță, acest moment.

Odată o să coborîţi din avion, în faţă vă va lovi fierbintele vînt Khamsin, vă veţi uita la palmieri, vă veţi cufunda în clădirea aeroportului, veţi spune o vorbă urîtă despre aparatele de aer condiționat și în apropiere de havuz, la ieşire, vă veţi da seama că sînteţi acasă!

Este un sentiment acut, care nupoate fi comparat cu nimic!

Și da, în această casă a dvs. nu curge acoperişul,podeaua nu are găuri și veţi fi tratat, dacă vă veţi îmbolnăvi și protejat, în caz dacă vi se întîmplă ceva şi nimeni nu va da cu piciorul în dvs., dacă veţi cădea, ci vă vor ajuta să vă ridicaţi. Cel puțin se vor strădui.

Și vă veți trezi la un moment datcă cunoaşteţi deja orașul dvs. atît de bine, de parcă,v-aţi fi născut aici. Iar ieşind după lucru sau în week-end la plimbare vă veţi plimba fericit pe străzile acestui oraș străin și veţi realiza că aceasta a devenit al dvs., că dvs. știţi ce e acolo după colț și că ştiţi cînd şi ce lucrează, şi cum ajungeţi acolo unde aveți nevoie, că la această grădiniţă merge copilul dvs., că iată pe aici v-aţi plimbat cu căruciorul, aici v-aţicumpărat acea rochie roşie frumoasă, iar aici servesc bucate gustoase, la un preţ nu foarte mare, iar această casă sau chiar o stradă întreagă, au fost construite în văzul dvs.

Acum, ați fi chiar în măsură să explicaţi unui nou-venit cum să ajungă undeva. Ba chiar veţi traduce, de asemenea, pentru el ce a fost întrebat la vreun birou birocratic și vă veţi surprinde asupra gîndului, că dvs. nu traduceţi deja ceea ce auziţi, ba chiar, mai observaţi şi greşelile. Și părea că niciodată … Da niciodată în viață,pentru nimic în lume...

Și veţi spera că acest nou-venit nu va considera că vă este milă de el şi că coborîţi la nivelul lui. Căci, de fapt, nu este aşa. Deloc, nu este aşa. Căci dvs. înşivă de curînd...

 Acum 25 de ani? Nu poate fi una ca asta! De parcă s-a întîmplat mai ieri!"

OlgaCrîlova (Ariel, Israel)

Sursa: evreimir.com