Întreaga presă germană, dacă facem abstracţie de mediile extremiste, se arată alarmată şi condamnă, practic la unison, ceea ce premierul Ungariei, Viktor Orban a numit revoluţia naţională declanşată la Budapesta.

În mod semnificativ, accentele critice predomină nu doar în ziarele de stînga sau de centru-stînga, cum ar fi normal în comentariile consacrate unor guverne europene de dreapta sau centru-dreapta, ci chiar şi în coloanele unor cotidiane conservatoare, precum Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Ziarul din Frankfurt i-a luat multă vreme apărarea lui Orban, cînd premierul maghiar, întărit de majoritatea absolută a controlului său asupra parlamentului a scos din mînecă o lege a presei pe care prea puţini ziarişti apuseni o mai consideră compatibilă cu democraţia, şi pe care a criticat-o masiv şi Comisia Europeană. În reacţie, Budapesta a schimbat pe ici pe acolo controversata lege, fără să renunţe însă la controlul politic exercitat de executiv asupra ziariştilor.

Spiritele s-au încins, atît la Budapesta, cît şi în occident, după intrarea în vigoare a noii constituţii maghiare, adoptate de Orban şi ai săi graţie aceleiaşi majorităţi parlamentare zdrobitoare a partidelor guvernamentale.

Odată în plus analiştii apuseni s-au folosit de prilejul demonstraţiilor de protest din capitala Ungariei spre a-şi pune întrebări. S-au întrebat de pildă ce se întîmplă de fapt în Ungaria, cum de e posibilă o derivă naţionalistă şi antidemocratică de proporţiile celei pe care o acuză observatorii, la Budapesta, şi încotro se îndreaptă Europa cu un asemenea guvern în mijlocul ei.

În Tagesspiegel, Peter Hudec deplînge nivelarea instituţiilor fundamentale ale statului maghiar şi în genere, revoluţia conservatoare a lui Orban, care „ţinteşte, vădit, către un regim autoritar” şi care „constituie o provocarea la adresa democraţiilor europene”.

Autorul regretă incapacitatea justiţiei ungare de a pune capăt derapajelor guvernamentale, după ce Curtea Constituţională şi-a tras de Crăciun, ultima salvă, înainte ca noua Constituţie să intre în vigoare, iar Orban să numească noi judecători supremi, supuşi puterii.

Reformatarea organelor de stat astfel încît toate să servească menţinerii la putere a premierului nu va mai putea fi amendată sau modificată decît prin majorităţi politice de aceeaşi anvergură precum cea actuală, majorităţi aproape imposibil de întrunit.

Semne de întrebare mai ridică alunecarea Ungariei în capcana datoriilor, care alimentează speranţa unor analişti în capacitatea forurilor internaţionale de a exercita presiuni asupra Budapestei, precum şi tensiunile interne, manifestate în protestele din zilele trecute.

De aici, concluzia acestui articol apărut şi în prestigiosul săptămînal german Die Zeit, că Ungaria s-ar afla pe moment într-o situaţie mai rea decît înainte de venirea lui Orban la putere, şi că actualul ei executiv o mînă inexorabil spre izolare.

Frankfurter Allgemeine Zeitung publică un interviu cu Agnes Heller, o unguroaică a cărei celebritate se bazează pe filosofia ei politică, şi care a participat nu doar la revoluţia maghiară din 1956, ci şi luni, la megademonstraţia de protest de la Budapesta. Heller a cerut Europei să intervină spre a pune capăt deraierii maghiare.

Şi alţi observatori avizaţi ai fenomenului maghiar au lansat solicitări similare, de pildă Michael Frank. În Süddeutsche Zeitung, Frank se opreşte pe larg asupra tentativelor Ungariei de a închide Klubradio, un popular post independent de radio, de a cenzura, controla şi intimida presa. Autorul reliefează între altele că guvernul american reflectează în prezent la posibila reînfiinţare a secţiei maghiare a Europei Libere. Ceea ce pare mai elocvent decît orice alt comentariu.

Sursa: dw-world.de