Foto: moldova.org |
Nu mai știu cum merg lucrurile pe acolo acum, dar când eram eu elev, cred că avantajul principal al liceului moldo-turc a fost că a reușit să atragă niște profesori foarte buni care puteau pregăti bine elevii pentru olimpiade (de exemplu, domnul Marcel Teleucă la matematică și domnul Sergiu Corlat la informatică). La rândul lor, profesorii aceștia au reușit să convingă mai mulți elevi buni să vină la acest liceu. Asta a creat o concurență sănătoasă, care încuraja elevii să progreseze și a creat și o reputație bună pentru liceu, care a reușit să atragă și în anii următori elevi buni și dornici de-a învăța mai multe decât le oferea programul școlar.
Admiterea în sine n-a fost așa complicată, dar a necesitat mai mult timp și un efort considerabil: a trebuit să completez mai multe formulare cu tot felul de date, să dau niște teste (SAT, TOEFL) care nu se puteau da în Moldova la momentul respectiv și să scriu mai multe eseuri pe niște teme cu care nu eram obișnuit. Plus la asta, am avut noroc că MIT e una dintre puținile universități care admit studenții fără a se uita la situația lor financiară – fără un ajutor financiar substanțial din partea universității nu mi-aș fi permis să fac studiile acolo.
Anii de studenție au fost foarte diferiți de ce văzusem în Moldova pâna atunci. Partea academică e la un cu totul alt nivel: profesori vestiți în toată lumea (unii chiar cu premii Nobel), biblioteci și laboratoare în care poți găsi practic orice informație sau instalație de care ai nevoie, studenți foarte buni adunați din toate colțurile lumii, o atmosferă în care fiecare student e încurajat să descopere ce îi place să facă și să devină cât mai bun la chestia aia, posibilități pentru studenți de-a face cercetare împreună cu profesorii chiar din primul an și multe alte lucruri de care nu prea am auzit la universitățile din Moldova.
Ca regim de muncă, a fost destul de intens. Majoritatea studenților iau câte 4-5 clase pe simestru și fiecare clasă presupune 12-15 ore de muncă pe săptămână. Și nu poți să-ți permiți să ignori o clasă o săptămână pentru că dupa aia e foarte greu să recuperezi. Deci, pe lângă faptul că e mult de muncă, mai trebuie și să faci asta zi de zi. Evident că am avut și zile libere (majoritatea erau în vacanțele de iarnă/primăvara/vară). De obicei, foloseam zilele astea să dorm mai mult și să mai ies pe undeva cu prietenii.
Per total, a fost o experientă extraordinară. Nu știu dacă aș rezista acum încă 4 ani de nopți nedormite și teme în fiecare zi, dar, în același timp, am și întâlnit multă lume interesantă cu care sunt prieten și acum, am învățat multe lucruri noi care-mi sunt utile și în ziua de azi și, în general, am rămas cu multe memorii plăcute și hazlii din anii aceia.
Mi-a placut mult la Google, mai ales că a fost și primul meu job full-time. La Google am avut oportunitatea să lucrez cu multă lume deșteaptă și cu o experiență largă în domeniu și am învățat foarte multe de la ei. De asemenea, ma simțeam mândru să lucrez alături de unii oameni care sunt cunoscuți în toată lumea pentru realizarile lor în informatică.
Plus la asta, Google are beneficii extraordinare: mâncare gratis de 3 ori pe zi, săli și terenuri de sport în campus, zone amenajate pentru relaxare și distracție, mici reduceri la anumite produse electronice și multe altele. Pe lângă asta, locația campusului e foarte bună: vremea e mereu bună aici și partea asta a Californiei are o natură extraordinară.
Din mai multe motive. În primul rând, Twitter are sute de milioane de utilizatori și asta înseamnă ca problemele tehnice sunt mai complicate și mai interesante. În al doilea rând, pe de o parte, Twitter nu mai e o companie mică, deci majoritatea lucrurile sunt puse la punct destul de bine; pe de altă parte, nu e deloc o companie gigantă și fiecare inginer încă are oportunitatea să lucreze la ceva ce chiar contează pentru companie. Ca și la Google, e foarte multă lume deșteaptă la Twitter, deci mereu învăț lucruri noi. Și, nu în ultimul rând, Twitter are sediul chiar în SF (spre deosebire de multe alte companii care au campusul principal în afara orașului), ceea ce-mi permite sa ajung rapid de acasă la serviciu, în loc să pierd câteva ore pe drum în fiecare zi.
Cum arată o zi obișnuită de muncă la Twitter?
O zi obișnuită arată cam în felul urmator: Ajung dimineața la serviciu pe la 9-9:30. Am câteva ședințe mici în fiecare dimineață în care echipa discută problemele apărute în ziua precedentă și problemele anticipate în zilele următoare. Dupa aia, de cele mai multe ori lucrez singur pâna pe la 12:30-13. Merg la prânz cu echipa de obicei și după aia iarăși lucrez mai mult singur, cam pâna la 6:30 seara (uneori se întâmplă să mai am 1-2 ședințe și după amiază). La 6:30-7 merg la cină și dupa aia mai lucrez puțin, iar pe la 8-8:30 merg acasă.
Sincer, e imposibil să le știi pe toate sau să ții pasul cu toate tehnologiile noi. Deci, în principiu, eu aflu de la colegi sau de la prieteni ce mai apare nou în domeniu, încerc să înțeleg ideile de bază la fiecare tehnologie, dar de obicei nu am timp să intru în detalii și investesc mai mult timp într-o tehnologie anumită doar în momentul în care trebuie s-o folosesc.
Când e vorba de serviciu, cel mai mult îmi place profesionalismul americanilor. Majoritatea au o atitudine respectuoasă față de colegi, iar americanii de obicei se mândresc cu munca pe care o fac, deci încearcă mereu sa facă lucrurile cât mai bine. Ca societate, îmi place că lumea e mult mai toleranță aici (cel puțin pe coastele de vest și de est): fiecare persoană e libera să facă ce vrea, atâta timp cât nu dăunează altora, fără să fie judecată că nu face totul exact ca și restul; din contra, diversitatea e apreciată și încurajată aici.
San Francisco cred că e orașul care îmi place cel mai mult în SUA.
Din punct de vedere profesional, nu există un loc mai bun în lume. În zona asta sunt foarte multe companii care fac lucruri interesante, începând cu companii foarte cunoscute gen Google, Apple, Facebook, Twitter, etc. și terminând cu companii de 3-4 oameni de care foarte puțini au auzit. Asta oferă o flexibilitate profesionala mare și atrage multă lume foarte bună în domeniu.
Pe plan personal, îmi place că e un oraș foarte divers, cu multă lume tânără din toate colțurile lumii, în care poți găsi cam orice ai vrea, începând cu diverse concerte și expoziții și terminând cu mâncare bună din orice regiune a lumii. Plus la asta, vremea e bună tot anul împrejur și natura în jurul orașului e extraordinară.
Timpul liber încerc să-l petrec mai mult cu prietenii, fie ca e vorba de o cină, un concert, un meci de fotbal sau volei sau o plimbare prin parcurile naționale de prin jur. Îmi place și să călătoresc când pot să-mi iau un concediu mai lung. În rest, fac cam ce face toată lumea: ma uit la filme uneori sau citesc ceva, mai merg la sală când reușesc să ma motivez, îmi place să cânt la chitară și uneori mai joc un joc pe calculator.
Sincer, nu prea am urmărit noutățile din Moldova în ultimul timp. Mai aud anumite chestii de la rude sau de la prieteni și uneori poate mai citesc câte un articol despre Moldova în presa europeană sau din SUA, dar cam atât. Și nici nu vin chiar așa des pe-acasă. Am fost pentru câteva zile la Chișinău în 2014 și 2013, dar înainte de asta nu fusesem vreo 5 ani. Nu știu când o să mai trec prin Moldova, dar ținând cont de distanța și de numărul limitat de zile de concediu pe care le am, nu e simplu să vin în Moldova prea des sau să stau prea mult timp.
Eu n-am facut universitatea în Moldova și nici n-am lucrat acolo, deci e mai greu să dau un sfat practic tinerilor interesați de IT. Dar indiferent de locație, eu cred că în următorii ani IT-ul o să evolueze și mai mult decât în anii precedenți și specialiștii buni o să fie mereu căutați. Cred că merită pentru tinerii interesați de IT să depună un efort să capete niște cunoștințe bune pentru că spre deosebire de multe alte domenii, au șansa și să facă ceva ce le place și să fie recompensați bine pentru munca pe care o fac.
Publică un comentariu nou