Foto: apexhealthcare.net

Lipsa accesului adecvat la serviciile medicale pentru migranţi în majoritatea ţărilor este o lacună îngrijorătoare în domeniul sănătăţii publice, care necesită o abordare urgentă într-o lume care devine din ce în ce mai dependentă de mobilitatea persoanelor.

În situaţia în care peste un miliard de migranţi există în toate colţurile lumii, 214 milioane fiind migranţi internaţionali, fiecare ţară din lume depinde sau de forţa de muncă, calificările şi cunoştinţele migranţilor, sau de cele circa 404 miliarde de dolari SUA remişi de aceştia în 2011.

Cu toate acestea, migraţia este una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă în prezent sănătatea globală. Migranţii sînt printre cei mai afectaţi de lipsa accesului la servicii medicale.

Diferenţele lingvistice sau culturale, lipsa unor servicii medicale accesibile sau a asigurării medicale, barierele administrative, statutul juridic şi faptul că migranţii deseori muncesc în condiţii nesociale, cu ziua de muncă extrem de lungă, reprezintă unele dintre obstacolele cheie în calea acestora.

Migranţii nedocumentaţi, deseori ameninţaţi de riscul violenţei, exploatării, condiţiilor proaste de trai şi condiţiilor nesigure de muncă din cauza statului lor iregular, sînt cei mai vulnerabili în rîndul diverselor grupuri de migranţi. În plus, de frica deportării, migranţii iregulari nu apelează la asistenţă medicală, decît în cazurile de urgenţă sau atunci cînd este prea tîrziu.

„S-a ajuns la o înţelegere între state de a aborda inechităţile de sănătate în cadrul comunităţilor vulnerabile din ţările lor. Această constatare trebuie să includă migranţii, care, din păcate, rămân printre grupurile cele mai discriminate şi mai vulnerabile din societatea de azi şi care continuă a fi în mare parte invizibili pe agenda globală din domeniul sănătăţii”, spune Directorul General OIM, William Lacy Swing.

La moment, doar cîteva ţări din lume oferă acces la servicii medicale tuturor, inclusiv şi migranţilor iregulari. Drept exemple pot servi: Argentina, Brazilia, Franţa, Portugalia şi Spania.

În pofida crizelor recente din domeniul sănătăţii, cum ar fi SRAS (Sindromul respirator acut sever) şi gripa aviară, precum şi a reapariţiei unor maladii ca tuberculoza, care denotă necesitatea urgentă de a include migranţii în sistemele de ocrotire a sănătăţii, progresul pe plan global în această problemă este dureros de lent.

Cîţiva paşi pozitivi înainte cu privire la dezbaterile pe marginea sănătăţii migranţilor sînt incluşi în Rezoluţia 61.17 a Adunării Globale în domeniul Sănătăţii din 2008, care îi cheamă pe membrii OMS să promoveze sănătatea migranţilor, Rezoluţia Parlamentului European cu privire la reducerea inechităţilor în domeniul sănătăţii în UE din martie 2011 şi Declaraţia de la Dhaka din partea ţărilor de origine asiatică a migranţilor din aprilie 2011, care fac apel la politici incluzive de sănătate pentru migranţi în ţările de destinaţie pentru cetăţenii lor.

„Deşi paşii daţi sînt foarte semnificativi, totuşi este nevoie ca aceste declaraţii şi rezoluţii să se transforme în acţiuni concrete şi tangibile şi pentru ca mai multe ţări să adere la lista celor care oferă acces egal tuturor la servicii medicale. A proceda astfel este logic din punct de vedere uman, economic şi social”, adaugă Swing.

OIM menţionează că restricţionarea migranţilor iregulari doar la asistenţă în caz de urgenţă nu se bazează pe principii temeinice de sănătate publică. Astfel de restricţii comportă consecinţe proaste pentru sănătatea oamenilor şi sporesc riscurile sănătăţii publice, mai cu seamă cu referinţă la maladiile infecţioase. Şi în final, este mult mai costisitor decît în cazul în care migranţii ar avea acces la asistenţă medicală primară şi preventivă.

În pofida sensibilităţii sociale şi politice a fenomenului migraţiei, majoritatea guvernelor au recunoscut că migranţii sînt o necesitate economică fără de care ţările nu s-ar descurca. Însă OIM vine cu argumente că, mai presus de toate, migranţii sînt fiinţe umane şi nu trebuie să fie percepuţi doar ca un bun economic, care poate fi uşor înlocuit.

„De-a lungul timpurilor, migranţii au dovedit iarăşi şi iarăşi contribuţia lor pozitivă la dezvoltarea societăţilor şi economiilor. Excluderea acestora din serviciile şi politicile de sănătate nu reprezintă doar o negare a dreptului lor de bază la sănătate, dar şi o inducere în eroare a opiniei publice precum că migranţii sînt o povară pentru serviciile sociale”, spune Directorul General Swing. „A venit timpul ca ţările să fie curajoase, să întreprindă acţiuni în susţinerea principiului ce şi-l asumă – dreptul la sănătate pentru toţi”.

Sursa: OIM