Foto: mygazeta.com

Village Githorn (Giethoorn) este unul dintre cele mai frumoase sate din Ţările de Jos, adesea fiind numit ”Veneţia olandeză”, deoarece se situează pe canale acvatice, cu o lungime totală de aproximativ 7,5 km. Satul a fost fondat încă în 1230. Pentru a trece prin sat, există o pistă de biciclete şi numeroasele canale. Transportul principal sînt bărcile cu vîsle şi motoarele electrice, care funcţionează complet liniştit şi nu tulbură pacea şi liniştea acestui sat pitoresc. În fond, casele sînt amplasate pe mici insuliţe şi sînt legate prin poduri de lemn (în întreaga localitate sînt peste 50 de poduri).

Githorn este un loc foarte atractiv pentru turişti, deoarece aici, practic, nu există drumuri obişnuite și nici poteci şi la tot pasul se întîlnesc diverse canale şi poduri. Satul a cîştigat o mare popularitate printre turişti în anii 60 după ce regizorul documentar olandez Bert Haanstra l-a arătat în filmul său.

Curînd după aceea, mulţi vizitatori au poreclit afectuos sătucul ”Veneţia olandeză” sau ”Veneţia nordică”. În partea istorică a satului nu se poate vedea nici un singur drum, aici deplasarea se face numai prin canale şi numai cu bărci speciale cu fundul plat sau gondole. Unica inovaţie care a apărut în această parte a satului sînt pistele de ciclism.

Satul Githorn a fost fondat în 1230 de către un mic grup de refugiaţi din sudul ţării. Cînd ei au găsit acest loc, singurul lucru care le-a sărit în ochi a fost cantitatea uriaşă de coarne de capră, rămase după o puternică inundaţie. Anume aici se află secretul denumirii satului: Goat horns sau coarne de capră.

Cu timpul, oamenii nu numai că au schimbat numele satului cu unul mai eufonic, dar şi au descoperit că locul era plin de turbă. Bucuroşi de descoperire, locuitorii au început să sape turba în locuri mai convenabile pentru ei. Ca urmare a acestor săpături, au apărut gropi de excavare, care mai tîrziu au devenit lacuri, iar apoi un lanţ de canale, care acum atrag turiştii ca un magnet.

În sat locuiesc 2620 de persoane. Cu toate acestea, localnicii cred că particularitatea principală a satului lor nu sînt canalele, ci atmosfera unică de linişte şi confort, de relaxare completă. Totul aici respiră cu calm, resimțindu-se atmosfera satului olandez din secolul al 18-lea. Aproape toate fermele s-au păstrat în forma lor iniţială şi sînt pătrunse de spiritul timpului.

Aproape toate casele din sat au acoperiş de paie sau de trestie. Anterior, numai oamenii bogaţi îşi puteau permite un acoperiş din ţiglă, dar în prezent totul este invers, acoperişul din paie sau din trestie fiind mai scump.

Githorn este orăşelul pescarilor, dar pentru pescuit este necesară licenţa. De-a lungul canalelor, pot fi văzuți bîtlani, care să cerşească peşte cu o privire rugătoare. De-a lungul canalelor atîrnă diferite semne, similare cu cele care pot fi văzute pe drumurile din orice metropolă, cu semafoare şi trafic pe partea dreaptă.

Githorn este demn de admiraţie. Desigur, acest sat nu are gloria şi amploarea Veneţiei, dar diferă prin farmecul unic şi peisajele naturale de o frumuseţe de neimaginat.

Sursa: mygazeta.com